Anatolian Sheperd

Ciobanescul anatolian este considerat de multi ca fiind cel mai bun caine de paza din intreaga lume, in special in ceea ce priveste vitele. Cu origini stravechi in Turcia, aceasta rasa este menita sa reziste climatelor aspre si vietii nomadice. Din acest motiv, ciobanescul anatolian prefera sa traiasca in aer liber. Pe platoul anatolian, cand verile sunt fierbinti si iernile racoroase, ciobanescul anatolian traieste in aer liber pe tot parcursul anului.


Istoricul si originea
Ciobanescul anatolian este o rasa veche, cu un istoric datand de cel putin 6000 de ani. Rolul principal al acestei rase era de a insoti ciobanii turci nomazi si de a pazi turmele de oi. Ciobanescul anatolian era utilizat ca prim mijloc de aparare impotriva pradatorilor, fiind apt sa reziste climei aspre din Turcia.

Cand aceasta rasa de paza a fost pentru prima data introdusa in Marea Britanie, ea era cunoscuta ca si Karabash-ul anatolian. In cele din urma, numele rasei a fost schimbat, devenind astfel cunoscut in intreaga lume ca si ciobanescul anatolian.

In ciuda lungii sale existente, ciobanescul anatolian nu a fost introdus in Statele Unite pana in anii 1950. Ulterior, rasa avea sa fie acceptata de catre American Kennel Club ca membra a grupei cainilor utilitari, ciobanesti.

Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: FCI, AKC, UKC, KCGB, NKC, SKC, NZKC, CKC, APRI, ACR.


Aspectul exterior si dimensiunile
Ciobanescul anatolian este un caine de talie mare cu un cap mare si lat, semanand foarte bine cu un ciobanesc de Pirinei sau cu un Kuvasz, mai zvelt si mai agil. Botul rectangular este butucanos, mai scurt decat capul si, in general, negru. Regiunea craniana este lata si usor rotunjita, cu un stop sters. Urechile triunghiulare de dimensiuni medii, de cele mai multe ori de culoare neagra sunt pendulante si situate sub planul crestetului capului. In Turcia, frecvent, urechile ciobanescului anatolian sunt cupate. Ochii mici, bine asezati in orbite, pot fi de nuante de la auriu pana la maron. Cainii cu blana visinie au genele si nasul maron. Gatul gros si musculos prezinta o mica salba. Pieptul ajunge pana la nivelul coatelor. Membrele anterioare sunt drepte si bine distantate. Cand cainele este alertat, coada sa stufoasa se face covrig pe spate. In alte circumstante, ea atarna printre picioare si formeaza la extremitate un mic carlig.

Blana este deasa si scurta, in general, in jur de 2-2,5 cm lungime. Parul de la nivelul gatului este mai lung, formand o coama. Coloritul cel mai frecvent intalnit este cel cafeniu, dar alte culori, cum ar fi maron, rosu, visiniu si vargatul pe fond cenusiu sunt de asemenea observate.

Ciobanescul anatolian este un caine masiv, avand o inaltime la nivelul greabanului in jur de 71-76 cm la mascul si de 66-71 cm la femela si o greutate corporala de circa 45-68 kg la mascul si de 41-59 kg la femela.


Personalitatea
Ciobanescul anatolian este curajos, extrem de inteligent si devotat serviciului lor de paza si protectie. Rasa este bine cunoscuta ca fiind puternica si de neinduplecat, avand calitati inegalabile de protector, in special in ceea ce priveste paza si protectia turmelor de vite. El pazeste si protejeaza, dar nu pastoreste oile si vitele. Sunt caini care beneficiaza de un simt al mirosului si al auzului foarte fin, calitati care-i ajuta in activitatile lor.

Ciobanescul anatolian este un caine loial, vigilent si posesiv. Inteligenta sa remarcabila il face un caine usor de educat si dresat, nefiind un caine adresat incepatorilor. El are nevoie de un stapan care sa se impuna. Calm, ferm si curajos, dar nu agresiv, ciobanescul anatolian trebuie dresat cat mai repede cu putinta, intrucat un caine complet dezvoltat poate fi prea puternic si prea mare pentru a mai putea fi controlat, motiv pentru care acesta poate deveni independent si dominant, ne mai avand interesul de a-i satisface stapanului sau toate capriciile.

Ciobanestii anatolieni sunt caini cu o dezvoltare tardiva, atingand maturitatea corporala in jurul varstei de 4 ani. Socializarea precoce si extensiva, dresajul de supunere si ascultare, precum si un stapan ferm, consecvent si dominant sunt aspecte esentiale de care trebuie sa tineti cont cand doriti sa achizitionati un ciobanesc anatolian.


Relatiile cu familia si casa
Ciobanescul anatolian este un caine extrem de loial. Incredibil de inteligent, el are nevoie de stimulare mentala pentru preveni plictiseala. Acest ciobanesc este extrem de teritorial si nu este prea prietenos cu strainii, dar, in general, nu este agresiv. Ciobanescul anatolian este posesiv cu casa si proprietatea sa si nu va permite nimanui sa patrunda pe proprietatea familiei sale daca stapanul sau nu este acasa, exceptie facand cu persoana sau persoanele cu care a avut contacte frecvente, fiind extrem de prietenos cu acelea cu care este familiarizat. Ciobanescul anatolian este rabdator si protector cu copiii familiei lui, dar ii poate tranti la pamant, accidental, din joaca. Acesta va fi intotdeauna supravegheat cand se afla in preajma copiilor si, mai ales, in preajma celor mici. De asemenea, el este tolerant cu alte animalute de casa, mai ales daca creste alaturi de acestea, dar are tendinta de a fi dominant cu alti caini.

Ciobanescul anatolian tanjeste dupa un mediu de viata exterior si nu este prea fericit daca este crescut intr-un apartament de bloc. Daca este antrenat corespunzator, ciobanescul anatolian se poate adapta traiului intr-o casa mare. Este relativ inactiv in interiorul caminului, motiv pentru care trebuie sa-i puneti la dispozitie o curte mare pentru a-si consuma din energie. El este cel mai fericit cand are ceva de pazit si protejat. Firea lor retrasa si talia lor impresionanta, nu ii fac o alegere reusita pentru familiile cu copii mici.


Dresajul
Ciobanescul anatolian este o rasa independenta care nu are nevoie de prea mult antrenament pentru a fi caine de paza. In alte domenii de antrenament, ciobanescul anatolian raspunde mai lent la comenzi. Socializarea timpurie si dresajul de supunere sunt absolut necesare pentru a reduce potentialul comportament agresiv.


Aspecte particulare
Ciobanescul anatolian este incapatanat si neascultator, motiv pentru care necesita mult antrenament si stimulare mentala pentru a preveni dezvoltarea comportamentelor defectuoase. Unii ciobanesti anatolieni pot avea tendinta de a sapa gropi. Daca socializeaza inadecvat, unii caini pot deveni agresivi cu strainii sau cu alti caini.

Ciobanescul anatolian necesita o minima ingrijire. Blana sa necesita o periere minutioasa in special in timpul celor doua sezoane de naparlire. Ciobanescul anatolian naparleste masiv si sezonier.


Boli si afectiuni curente
Ca si in cazul altor rase, ciobanescul anatolian nu este scutit de anumite sensibilitati de ordin medical. Dintre acestea cu o frecventa crescuta au fost semnalate urmatoarele:

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormon tiroidian, imbolnavirea se poate produce.

Entropionul este o problema a pleoapei in care marginea libera a acesteia se rasuceste spre globul ocular. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapei irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

De asemenea, ciobanescul anatolian prezinta o sensibilitate la anestezice si o imunitate mai slaba, motiv pentru care trebuie sa primeasca un rapel suplimentar de vaccin impotriva parvovirozei canine fata de celelalte rase.

Speranta medie de viata a ciobanescului anatolian este de circa 12-15 ani.