Pekinez

Pekinezul este un caine ce are nevoie de o ingrijire zilnica a blanii sale lungi si duble, prin pieptanare si periere pentru a preveni incurcarea acesteia. Asa cum il descrie legenda, Pekinezul este rezultatul imperecherii unui saguin cu un leu. In ciuda acestui mit fantastic, Pekinezul este cunoscut datorita blanii sale lungi, curgatoare, dandu-i un aer de caine curajos, indraznet si stapan pe sine.


Istoricul si originea
Pekinezul, de asemenea cunoscut ca si cainele-leu, a fost considerat caine sacru in China pe perioada Dinastiei Tang. Mitul chinezesc sustine ca un leu s-a indragostit de o femela de saguin. Datorita dragostei sale puternice, leul a cerut zeilor sa-i reduca dimensiunile si sa-i permita sa poata trai fericit cu iubita sa, femela de saguin. Cerinta sa a fost indeplinita, iar rezultatul imperecherii lor a fost Pekinezul.

O alta legenda chinezeasca considera ca Pekinezii erau intruparile pamantene ale legendarului Foo Dog care alunga spiritele rele, astfel acestia fiind venerati ca semi-zei de catre chinezi. Oamenii de rand trebuiau sa se inchine acestor caini; erai pedepsit cu moartea daca ai fi furat vreun Pekinez, iar cand un imparat murea, Pekinezul sau era sacrificat in ideea sa-si insoteasca stapanul si sa-i ofere protectie in viata de apoi.

Mult mai sigur, Pekinezul este rezultatul incrucisarilor diferitelor tipuri de caini originari din China. De-a lungul anilor, Pekinezul a avut cateva denumiri dragalase. El a fost numit cainele-leu datorita blanii sale lungi, flocoase si pufoase, precum si cainele-soare datorita coloritului auriu-rosu. Si in final, pekinezul a fost, de asemenea, numit cainele-maneca datorita faptului ca era purtat de catre altetele imperiale pe bratele acoperite de niste maneci voluminoase.

Anterior invaziei britanice a Palatului Imperial in 1860, Pekinezul este cunoscut si agreat doar in palatele regale. Pekinezii erau atat de indragiti incat oricine ar fi indraznit sa exporte din China prin contrabanda vre-un caine, isi risca propria viata.

In timpul acestei invazii, garzile imperiale au ordonat uciderea Pekinezilor pentru a evita caderea acestora in mainile strainilor, dar, totusi, britanicii au reusit sa gaseasca cinci pekinezi in apartamentul matusii Imparatului Chinei. Acesti caini au fost adusi in Anglia si oferiti reginei Victoria (care i-a denumit "ty"), in acest mod introducandu-se acest caine special in intreaga lume. Din aceste prada de razboi se presupune ca se trage Pekinezul modern.

In 1893, Pekinezul a fost prezentat intr-o expozitie pentru prima data in Anglia. Curand, Pekinezul a cucerit preferintele americanilor si in 1906 rasa a fost admisa in American Kennel Club.

Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii internationale: FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, PCA, APRI, ACR.


Aspectul exterior si marimile
Capul Pekinezului este mare, iar fata este lata cu un bot cutat, negru si cu urechi de forma inimii, purtate lasat. Ochii acestui caine sunt mari, proeminenti, oarecum iesiti din orbite, de culoare, in general, inchisa. Cand gura este inchisa nu trebuie sa se intrevada dintii sau limba. Gatul este scurt si gros. Corpul este alcatuit dintr-o osatura puternica si bine-legata.

Pekinezii se gasesc intr-o multitudine de varietati de culoare, incluzand crem, alb, roscat, rosu, negru, precum si negru sau rosu cu alb. Pekinezul prezinta o blana lunga ce formeaza o coama bogata la nivelul capului si gatului si niste zulufi sub forma unor pene la nivelul urechilor, picioarelor, cozii si degetelor. Pigmentul negru este esential la nivelul nasului, buzelor si a marginii libere a pleoapelor. Datorita picioarelor scurte si robuste, acesti caini prezinta un mers caracteristic, usor impleticit.

Inaltimea este de 30-45 cm, iar greutatea de 3,6-4,5 kg. Orice Pekinez sub 3 kg este denumit pechinez de maneca. Este cel mai mic caine al familiei pekinezilor si cea mai populara marime in timpul dezvoltarii rasei in China. Orice Pekinez cu greutate intre 2,7-3,6 kg este considerat un mini Pekinez.


Personalitatea
Pekinezul este un caine devotat si curajos pana la nesabuinta, dar poate fi usor independent si incapatanat. Nu ii place sa i se impuna ceea ce sa faca, dar devine foarte atasat de unul dintre membrii familiei pe care il asculta orbeste.

In ciuda faptului ca are tendinta de a fi capos, Pekinezul este un caine sensibil, afectuos si un membru indragit al familiei sale, dar intotdeauna va fi rezervat in ceea ce priveste strainii. Sunt caini foarte iubitoari, iubire ce poate ajunge pana la accese de gelozie. Au tendinta de a latra mult, fapt ce ii face buni caini de paza. Nu este recomandat familiilor cu copii mici care sunt prea dificili.


Relatiile cu familia si casa
Pekinezii se adapteaza foarte usor vietii intr-un apartament, fiind caini relativ inactivi in casa, nenecesitand un spatiu verde, respectiv, o curte pentru joaca. Pekinezii au o inteligenta "ascutita" si sunt companioni loiali. Sunt caini excelenti de paza si isi gasesc locul usor in viata de familie. Pekinezul poate deveni incapatanat, capricios daca nu este educat din timp, fapt ce i-a adus reputatia de caine tafnos, irascibil.


Dresajul
Pekinezul nu este una dintre rasele cel mai usor de dresat, dar in urma unor lectii de dresaj de supunere, de ascultare, el poate deveni un membru adorabil al familiei, menit sa-si petreaca restul vietii lancezind in poala stapanului sau. Trebuie obisnuit de mici cu zgarda si lesa. Pentru cei mai neastamparati caini se preteaza mai degraba purtarea acestora intr-un ham atasat de o lesa retractabila. Acest caine poate fi dificil de educat sa nu faca mizerie.


Aspecte particulare
Pekinezul este un caine ce nu tolereaza usor caldurile excesive, vremea umeda datorita botului sau scurt si robei sale extrem de lungi. Ingrijirea zilnica a parului, prin periere si pieptanare este necesara pentru prevenirea aparitiei caltilor si a nodurilor. O atentie deosebita trebuie acordata parului de pe membrele posterioare, care poate deveni des si se poate incurca usor. Verificarea parului destul de bogat dintre degete este necesara pentru sesizarea eventualilor corpi straini (scaieti, ariste, etc.) care s-ar putea infige in aceasta regiuni, determinand leziuni mai mult sau mai putin severe. Fata si ochii necesita o toaletare regulata pentru a preveni acumularea in exces a secretiilor si aparitia dermatitei faciale (hipercheratoza faciala). Pekinezii hraniti excesiv sunt predispusi la supraponderabilitate sau obezitate.


Boli si afectiuni curente
Pekinezii racesc foarte usor si sunt predispusi la hernie de disc si luxatie a patelei. Ei nu scapa nici de problemele respiratorii si cardiace.

Urolitiaza este o tulburare care afecteaza tractul urinar avand ca rezultat formarea pietrelor la nivelul vezicii urinare.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce la orbirea cainelui.

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Trichiazisul este o afectiune care consta in cresterea anormala a genelor si devierea lor spre cornee, producand iritatii si uneori ulcere corneene.

Keratoconjunctivita sicca este o tulburare a ochiului care apare atunci cand exista o productie diminuata de lacrimi.

Discopatia intervertebrala este o boala care afecteaza discurile intervertebrale determinand aparitia durerii, dificultati in mers si in cele din urma paralizia cainelui.

Criptorhidismul este o tulburare manifestata prin lipsa migrarii unuia sau a ambelor testicule in scrot.

In completare, Pekinezul este predispus la distocii, dwarfism (acondroplazie, tulburare genetica de dezvoltare a oaselor), hipercheratoza faciala (formarea de pliuri la nivelul pielii fetei), hidrocefalie si tumori ale celulelor Sertoli.

Pekinezul are o durata medie de viata de 13-15 ani