Angora Turceasca

Aceasta rasa antica este una dintre cele mai frumoase rase pure din lume. Blana sa fina, matasoasa, corpul alungint, rafinat, urechile ascutite, purtate ridicate si ochii mari, stralucitori, fac din Angora turceasca un trofeu al frumusetii si elegantei. Desi pe cale de disparitie, Angora a reusit sa revina in printre preferintele iubitorilor si crescatorilor de pisici.

Istoricul si originea
Pisicile albe, cu parul lung erau cunoscute in Turcia si in zonele invecinate de secole. Potrivit legendelor, Mohammed, fondatorul credintei islamice, ar fi detinut o Angora turceasca pe care o adora. Daca aceasta legenda este adevarata, atunci Angora turceasca dainuieste de peste 1400 de ani.
Foarte probabil, rasa este originara din regiunile muntoase ale Turciei, unde si-a dezvoltat un invelis pilos neobisnuit de moale si catifelat, de lungime medie pentru a o proteja de iernile aspre. Este posibil ca ea sa fi provenit din pisica Manul, o felina de talie mica domesticita de tatari.


Pisicile turcesti, cu parul lung au fost importate in Marea Britanie si Franta inca de la sfarsitul anilor 1500. La inceput, Angorele au fost foarte apreciate, dar, treptat, Persanele au devenit modelul preferat al crescatorilor europeni, astfel ca Angorele erau intalnite numai in tinuturile de origine. La inceputul anilor 1900, in gradina zoologica din Ankara, Turcia s-a initiat un program de crestere si selectie pentru protejarea si conservarea Angorei turcesti. Deoarece populatia turca punea foarte mare pret pe aceasta rasa, exporturile s-au facut cu mare dificultate. Totusi, in 1962 doua exemplare din gradina zoologica au fost importate in Statele Unite. Aceste exemplare au reinviat interesul pentru aceasta rasa, iar, astazi, oficiile din Nordul Americii au acceptat rasa Angora turceasca in expozitii si campionate. Numarul lor este inca mic, dar in continua crestere.


Angorele turcesti, varietatea alba, au fost acceptate pentru a fi inregistrate in 1968, in cadrul competitiei raselor provizorii in 1970, iar in competitia campionilor in 1972. Primul campion al rasei desemnat de catre CFA a fost in 1976. Abia in 1978, varietatile multicolore de Angora turceasca au fost acceptate in competitiile campionilor.
Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii internationale: American Association of Cat Enthusiasts (AACE), American Cat Association (ACA), American Cat Fancier's Association (ACFA), Canadian Cat Association (CCA), Cat Fanciers' Association (CFA), Cat Fanciers' Federation (CFF), The International Cat Association (TICA), United Feline Organization (UFO) si AFR (Asociatia Felina Romana).


Aspectul exterior

Angora turceasca este adesea confundata cu Persana. Persana este o pisica scunda si indesata, linistita, retrasa, in timp ce Angora este mica, in general, cu o greutate de 2,3-4 kg. Corpul este alungit, urechile lungi si ascutite, iar ochii sunt mari si migdalati. Forma capului este complet diferita. In comparatie cu capul lat si turtit al Persanei, Angora prezinta un cap mic, de lungime medie, de forma conica, continuat cu un gat lung, subtire si elegant. Picioarele sunt lungi, cu labe rotunde si delicate, iar coada este lunga si ascutita la varf. Cand se misca, Angorele fac pasi mici si delicati, plini de gratie.
Rasa de pisici cu par semilung, Angora prezinta o blana fina si matasoasa, mai lunga la nivelul cozii si in jurul gatului. Desi, albul pur este cea mai raspandita culoare si recunoscuta de organizatiile internationale, exista si alte culori si varietati de modele, fiind excluse cele care indica o hibridare, cum ar fi varietatile pointed, chocolate sau lavender.


In timp ce varietatea alba este inca foarte populara si astazi, crescatorii de Angora turceasca s-au concentrat asupra pisicilor colorate. Din ce in ce mai multe persoane au realizat cat de dragalas arata aceste creaturi si in alte varietati de culoare. La expozitiile CFA, de astazi, puteti vedea aceasta rasa intr-o varietate de culori solide, cum ar fi negru, albastru, roscat sau crem sau diferite varietati de culori asociate: tortie, albastru-crem, bicolore cu alb, varietatea mackerel sau spotted tabby. In ultimii ani, multi crescatori au inceput selectionarea varietatilor smoke.

Personalitatea
Vor accepta sa fie tinute in brate doar pentru cateva minute, inainte de a sari pentru a se fugari cu razele de soare sau pentru a inconjura casa intr-o mare viteza. In mod particular, Angorelor le place la inaltime si pot fi gasite, de multe ori, in varful celui mai inalt dulap din casa.
Foarte inteligente, Angorele pot fi foarte incapatanate si hotarate odata ce isi pun ceva in cap. Daca ii puneti jucaria favorita pe dulap inainte ca aceasta sa-si fi terminat joaca cu ea, Angora nu-si va gasi linistea pana nu va gasi o modalitate sa intre in posesia ei. Daca nu va gasi o solutie sa o obtina, va va innebuni cu insistentele si miorlaiturile pana cand ii veti inapoia jucaria. Intr-o batalie a consecventei si incapatanarii, Angora, de obicei, castiga.
Angorele turcesti isi creaza relatii puternice cu stapanii, bazate de afectiune si incredere. In timp ce isi arata afectiunea fata de fiecare membru al familiei, Angora, in general, se ataseaza de o singura persoana pe care o urmeaza peste tot. Nu sunt zgomotoase, mieunand discret, dar insistent. Unele dintre ele, intretin adevarate conversatii cu proprietarii.
Alaturi de „verisoara” ei, Turkish Van, Angora este recunoascuta pentru indemanarea cu care pot inota, iar unele dintre ele sunt cunoscute pentru plonjarea in piscina in dorinta de a se scufunda. Nu toate angorele iubesc apa, dar majoritatea sunt mari admiratoare.

Relatiile cu familia si casa
Una dintre cele mai afectuoase rase de pisici, senzationala si splendida Angora turceasca are o istorie fascinanta si este considerata comoara nationala in tara de origine. Angorele turcesti nu sunt numai inteligente, dar extrem de adaptabile, afectuoase si jucause, calitati care le fac o excelenta alegere pentru familiile cu copii mici, precum si companioni plini de viata pentru persoanele in etate. Accepta si tolereaza rapid cainii si alte animalute, dar datorita caracterului lor nativ, dominant, adesea, devin animalul „alfa” in casa.

Animalute elegante si cu osatura fina, angorele turcesti sunt gratioase, energice si, de obicei, primele care intampina musafirii. Fiecare „intrus” va fi studiat din cap pana in picioare. Nu este de mirare ca adesea sunt denumite pisici-caini.

Aspecte particulare
Angora turceasca este una dintre rasele de pisici cu par lung cel mai usor de intretinut. Blana lor semilunga nu este dotata cu puf profund care ar putea determina incurcarea cu usurinta a blanii, motiv pentru care acest lucru se intampla foarte rar. In general, Angorele necesita perierea cu o perie cu dinti sau peri din metal, de 1-2 ori pe saptamana. Ca si in cazul altor rase cu par lung, angorele isi pierd o parte din par in timpul verii, perioada in care perierea mai frecventa este necesara pentru a preveni aparitia ghemurilor de par. Imbaierea la cateva luni este recomandata, in special, in cazul angorelor de culoare alba.

Boli si afectiuni curente
Surditatea nu este neobisnuita la angorele turcesti albe, cu ochi albastrii. Totusi, Angora nu este cu mult mai predispusa la surditate decat alte rase sau metisii albi cu ochi albastrii. Pisicile albe pot fi nascute cu o deficienta auditiva partiala sau totala datorita unui defect al unei gene dominante responsabila de coloritul alb al blanii si cel albastru al ochilor. Aceasta gena a fost asociata unei forme ereditare de surditate care determina degenerarea organului Corti de la nivelul cochleei.
Pisicile ceacare – pisicile cu un ochi de culoare albastra si altul de culoare caprui sau verde – in general, isi pierd sensibilitatea auditiva unilateral (implicand urechea de aceeasi parte cu ochiul de culoare albastra), daca au mostenit defectul genetic. Desi, angorele cu surditate unilaterala trebuie tinute, obligatoriu, in casa pentru a le proteja, specialistii si crescatorii profesionisti sustin ca acestea se adapteaza spectaculos deficientei lor, prin interpretarea vibratiilor. Pisicile se bazeaza pe limbajul corpului si semnalele olfactorii intr-o mai mare masura in comparatie cu oamenii, astfel ca pisicile cu surditate unilaterala nu-si pierd abilitatea de a comunica si pot fi in continuare buni companioni.

Angorele turcesti sunt predispuse afectiunilor curente specifice felinelor, in general, fara o frecventa crescuta a uneia dintre ele. Masculii nu sunt feriti de sindromul urologic felin (formarea de pietricele la nivel renal sau vezical), motiv pentru care trebuie avuta o atentie sporita asupra alimentatiei si aparitiei eventualelor dificultati de urinare.

Dupa o anumita varsta, in functie si de individ, au tendinta de a depune tartru dentar, cu predilectie pe molari si carnasiere.

Ideal este ca dupa varsta de 6-8 ani, chiar daca aveti un exemplar sanatos, sa-i faceti un control de rutina si cateva investigatii (ecografie, radiografie, analize de sange si urina) pentru a depista din timp eventualele sensibilitati si pentru a incerca remedierea acestora printr-o alimentatie corespunzatoare sau cu ajutorul unui tratament adecvat.


Speranta medie de viata a Angorei turcesti este de circa 14-15 ani.