Termenul shar-pei se traduce ca „blana rugoasa, cutata, nisipie”. Shar-pei-ul este usor de recunoscut datorita pielii sale cutate. Mai accentuate la catei, la majoritatea Shar-pei-lor adulti inca se pastreaza multe dintre aceste cute. Din moment ce cainele a fost, initial, creat ca si rasa de lupta, pielea lalaie, foarte mobila ii permite Shar-pei-ului sa se intoarca si sa-si continue lupta, chiar daca este inhatat de alt caine.
Cu cutele sale dragalase, Shar-pei-ul chinezesc este un caine faimos si foarte indragit de iubitorii de animale.
Istoricul si originea
Shar-pei-ul este o rasa foarte veche si unica, existand de secole in provinciile sudice ale Chinei, respectiv in Kwan-Tung. Este foarte probabil ca rasa sa dateze inca din jurul perioadei Dinastiei Han (202
i.Hr. – 220
d.Hr). Ascendentii exacti ai Shar-pei-ului nu sunt pe deplin cunoscuti. Se crede ca ar fi un descendent al Chow-chow-ului, cu toate acestea, singura legatura clara intre aceste rase este limba violet.
Initial recunoscuta ca o rasa de lupta, Shar-pei-ul isi gasea, de asemenea, utilizarea si la vanatoare, la pastorirea vitelor si pentru aparare domeniului stapanului sau. Termenul shar-pei se traduce ca „blana rugoasa, nisipie” sau ca „blana asemanatoare glaspapirului sau smirghelului” referindu-se la senzatia de par aspru, tepos al blanii acestei rase.
Dupa ce comunistii au preluat puterea in China, cainii au fost efectiv eliminati. Din moment ce cainii au fost, initial, proprietatea bogatasilor, ei au fost considerati a fi o amintire a unei clase de elite care nu mai exista. Actiunea de a detine un caine in timpul regimului comunist atragea dupa sine pedepse severe.
Datorita, in primul rand, eforturilor omului de afaceri Matgo Law din Hong Kong (care la momentul respectiv era o colonie a Marii Britanii), cativa Shar-pei au fost importati in Hong Kong si Taiwan. De acolo, inmultirea a continuat, iar rasa s-a perfectionat. Din 1968, Shar-pei-ul era recunoscut de catre Hong Kong Kennel Club.
Rasa si-a facut aparitia pentru prima data in Statele Unite in 1966 si a fost in cele din urma acceptata de catre American Kennel Club in 1988 ca membra a grupei raselor non-sporting (de agrement).
Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii si oficii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile
Shar-pei-ul este usor de recunoscut datorita pielii sale cutate. Mai accentuate la catei, la majoritatea Shar-pei-lor adulti inca se pastreaza multe dintre aceste cute. Din moment ce cainele a fost, initial, creat ca si rasa de lupta, pielea lasata, extrem de mobila ii permite Shar-pei-ului sa se intoarca si sa-si continue lupta, chiar daca este inhatat de alt caine.
Exista doua varietati distincte de aspect al blanii la Shar-pei, ambele cu par scurt si aspru. Cele mai cunoscute varietati de culoare sunt cafeniu, negru, crem, roscat, ciocolatiu si argintiu.
In afara cutele caracteristice, Shar-pei-ul este una dintre rasele rare a carui limba este albastru inchis-violet. Capul este lat, cu un bot plat si cu buze groase amintind de un hipopotam. Urechile sunt mici, cazute, purtate pe langa cap. Coada este tinuta in sus si rasucita pe spate formand o bucla mai stramta sau mai larga.
La Shar-pei-ul adult inaltimea la nivelul greabanului este de 46-51 cm, iar greutatea corporala poate ajunge pana la 18-25 kg.
Personalitatea
Shar-pei-ul este cunoscut ca avand o personalitatea puternica si un temperament dominant, avand nevoie de un proprietar ferm si consecvent care sa-l supuna. Este foarte probabil ca el sa refuze efectuarea anumitor comenzi primite de la anumiti membri ai familiei care n-au reusit sa se impuna in fata lui. Ei tind sa fie foarte activi necesitand un antrenament corespunzator. Se bucura de libertate si se simt bine atat la tara cat si la oras, dar nu si in cusca. Shar-pei-ul isi creeaza legaturi puternice cu membrii familiei sale, dar nu sunt rezervati cu strainii. Shar-pei-ul uraste apa si va face orice ii sta in putinta sa evite apropierea de ea.
Relatiile cu familia si casa
Shar-pei-ul este un caine independent si usor distant, rece, dar este si un membru al familiei protector si foarte devotat. Este una dintre rasele cel mai facil de dresat la domiciliu. Datorita naturii sale independente, Shar-pei-ul prefera sa fie singurul caine al familiei. In ciuda faptului ca este nostim si dragalas cand este pui, rasa nu este recomandata familiilor cu copii mici.
Shar-pei-ul se poate adapta usor traiului intr-un apartament, daca beneficiaza de suficient timp pentru a face miscare. Este moderat activ in interiorul caminului, motiv pentru care nu este absolut necesar sa i se asigure o curte. Datorita capului lor plat, Shar-pei-i sunt foarte sensibili la caldurile excesive, motiv pentru care in zilele caniculare trebuie sa li se asigure un umbrar si apa la discretie. Asigurandu-le suficienta miscare, vor fi foarte linistiti in interiorul caminului.
Dresajul
In ultimii ani, multe dintre exemplarele de Shar-pei au manifestat comportamente agresive si greu de strunit. Dupa multa munca din partea crescatorilor, rasa de astazi este semnificativ mai putin agresiva si mai usor de controlat. In ciuda acestui aspect, rasa nu trebuie tinuta sub un control riguros si nu necesita o socializare timpurie.
Fiind un protector al familiei innascut, Shar-pei-ul este un bun caine de paza.
Aspecte particulare
Shar-pei-ul poate avea un comportament agresiv fata de straini si nu are suficienta rabdare sa suporte poznelor copiilor. Cainele prefera sa fie regele sau regina casei. Din acest motiv, este de o importanta covarsitoare pentru proprietari, ca acestia sa se impuna ca lideri ai familiei, timpuriu in viata cainelui.
Puii de Shar-pei cresc foarte repede intr-un timp scurt, motiv pentru care trebuie hraniti corespunzator.
Shar-pei-i necesita multa miscare pentru a-si consuma energia, dar trebuie sa aveti in vedere sa-i tineti in lesa, in public, pentru ca au tendinta de a sari la harta cu alti caini, iscandu-se adevarate lupte. De asemenea, nu trebuie sa-l extenuati in zilele toride, deoarece ei nu suporta temperaturile crescute.
Shar-pei-ul trebuie periat periodic. Blana lor nu trebuie niciodata trimata. Aceasta rasa prezinta o blana simpla, fara puf profund si protector. Shar-pei-ul naparleste sezonier sau putin cate putin pe tot parcursul anului. Imbaierea o data pe saptamana si perierea zilnica sunt absolut necesare in timpul perioadelor de inlocuire ale blanii. Unii proprietari sustin ca au dezvoltat alergii la blana aspra a Shar-pei-ului.
Boli si afectiuni curente
In general, Shar-pei-ul este un caine sanatos cu cateva implicatii de ordin medical. Totusi, urmatoarele afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta:
- entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand induce probleme mult mai severe.
- glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp.
- piodermita se refera la infectiile cutanate profunde.
- atopia este o boala a pielii de natura alergica.
- hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormon tiroidian, imbolnavirea se poate produce.
Febra Shar-pei-ului este un sindrom neinteles inca in totalitate. Shar-pei-ii afectati prezinta febra intermitenta si marirea in volum a genunchilor (umflati).
In plus, desi acestea nu apar frecvent, urmatoarele afectiuni au fost, de asemenea, semnalate:
- torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.
- displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.
De asemenea, Shar-pei-ul este predispus la demodecie (demodicoza), displazie de cot, amiloidoza si prolapsul pleoapei a III-a.
Durata de viata a Shar-pei este de 10-12 ani.
